Dacă strigi „Maria Tudor” pe o stradă din Râmnicu Vâlcea, riști să primești răspuns de la o avocată, o patroană de televiziune, o fantomă istorică și, eventual, de la un algoritm de căutare Google. Confuzia este atât de mare încât localnicii nu mai știu dacă trebuie să facă o plecăciune în fața reginei care a pierdut Calais-ul sau să ceară o audiență pentru un spot publicitar la VTV. Avem, pe de o parte, pe Maria Tudor „noastră”, antreprenoarea care controlează hotelurile și izvoarele din Olănești, ridicată la rang de „Cetățean de Onoare” sub reflectoarele propriei televiziuni.
Pe de altă parte, Internetul ne bombardează cu o altă Maria Tudor, care nu are nicio treabă cu nămolul terapeutic, ci cu media globală, fiind COO la Publicis Groupe CEE. Aceasta din urmă a fost inginer de calculatoare înainte să descopere că e mai profitabil să comunici decât să programezi. Îți imaginezi ce haos e în bazele de date când algoritmul încearcă să combine „Apele Vii” din Vâlcea cu „Digital Transformation” din Varșovia.
Și ca tacâmul să fie complet, o avem pe Anișoara-Maria Tudor, avocată în Baroul Vâlcea, care probabil primește zilnic telefoane de la oameni care vor să dea în judecată Izvorul nr. 24 pentru că nu le-a topit pietrele la rinichi destul de repede. Să nu uităm de „Bloody Mary”, regina care ardea protestanți, dar care în varianta locală s-ar putea mulțumi cu arderea caloriilor la centrul SPA de 4 stele al Hotelului Olănești. Într-o lume în care numele este un brand, Maria Tudor din Vâlcea a reușit performanța de a fi o „instituție” regională care sfidează timpul, spațiul și rezultatele financiare în scădere, demonstrând că poți fi și regină, și antreprenor, atât timp cât ai controlul asupra robinetului de apă minerală
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
