Domnilor și doamnelor, faceți loc pentru campionul absolut al corupției din această țară, un personaj care a transformat Primăria Iași într-o scenă de teatru absurd, unde procurorii DNA au ajuns să fie mai prezenți decât poștașul. Vorbim, desigur, despre Mihai Chirica, „magicianul” de pe malul Bahluiului, care a reușit o performanță demnă de cărțile de istorie (sau de codul penal): Dosarul Păcura, cunoscut în cercurile de inițiați și sub numele de „Dosarul Căcarea Râsului”.
Povestea este atât de ridicolă, încât te întrebi dacă nu cumva Iașul a fost teleportat într-o parodie ieftină. În anul de grație 2022, când statul român, cuprins de un avânt de solidaritate, dorea să trimită păcură către Republica Moldova pentru a-i ajuta pe frații de peste Prut în fața problemelor cu rușii, s-a apelat la rezervele de la CET 2 Holboca. Dar ce să vezi? Acolo unde pune Chirica mâna, sub „bagheta sa magică”, se instalează imediat un jaf de proporții.
În loc de păcură neagră și vâscoasă, pregătită să dea căldură, moldovenii ar fi primit un fel de „cocktail” administrativ. Sute de tone de păcură fuseseră îndoite cu apă, exact așa cum se îndoiește spiritul la țară pentru a deveni băubil. Dar stați, miracolul nu se oprește aici! Alte 500 de tone de păcură au dispărut cu desăvârșire în eter. Nimeni, de la portar până la edil, nu știe unde s-au evaporat aceste tone. Probabil au plecat pe picioarele lor, sătule de atâta onestitate locală.
Când DNA-ul a început să pună întrebări incomode, a apărut imediat „alchimia documentelor”. Niște funcționari harnici, aflați sub lupa procurorilor, au ticluit ulterior niște acte din care reieșea, chipurile, că acea cantitate uriașă fusese consumată. Iar Mihăiță al nostru, generos din banii publici, ar fi plătit 2 milioane de lei pentru a acoperi mizeria și a justifica „gaura neagră” din gestiune.
Este absolut fascinant cum în istoria acestei țări nu există nicio altă primărie care să fi fost cotrobăită de peste 10 ori în mandatul aceluiași primar, fără ca acestuia să i se clintească vreun fir de păr de pe cap. Chirica pare să dețină un scut invizibil, o imunitate divină în fața legii. Și poate că explicația stă chiar în „familia” extinsă a sistemului. Sursele ne amintesc că multe dintre aceste investigații au stagnat sub „oblăduirea” unor personaje ajunse astăzi în funcții cheie, cum ar fi actualul Procuror General, sugerându-se că Iașul a devenit un fel de feudă pentru un Alibaba moldovean și cei 40 de hoți ai săi.
În „România onestă” a anului 2026, Chirica rămâne monumentul viu al impunității. Un edil care, în timp ce orașul visează la proiecte europene, se ocupă cu „diluarea” realității și cu transformarea gestiunii publice într-o glumă proastă. Dacă DNA-ul a devenit un grup de „colindători” care trece periodic pe la primărie cu „florile dale”, Chirica este gazda care îi primește cu zâmbetul pe buze, știind că, la final, tot el rămâne cu păcura (sau cu apa). Oare câte descinderi mai sunt necesare pentru ca acest „păduche mic și insistent” să înțeleagă că buzunarul public nu este rezervorul său personal de profit?
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
