Marea Evadare pe Bicicletă: Cum să conduci o țară fără să te dai jos din șa

Trăim vremuri de o intensitate comică absolută, dacă n-ar fi de plâns printre facturile la energie care au ajuns să coste mai mult decât o garsonieră în centrul Capitalei. În timp ce poporul român se antrenează intens pentru un nou sezon de „Supraviețuitorul: Ediția cu Frig și Foame”, trăind condiții mai aspre decât în perioada comunistă, conducerea noastră „luminată” dă dovadă de o agilitate sportivă și o detașare de invidiat.

Sportul național: Ciclismul peste mormintele voievozilor Avem un președinte care a ridicat ignorarea istoriei la rang de disciplină olimpică. Recent, la Comana, acesta a demonstrat că este mult mai pasionat de pedalatul prin pădure decât de memoria lui Vlad Țepeș. În timp ce voievodul binecredincios, fiul lui Mircea cel Bătrân, se odihnește în Sfânta Mănăstire, „întâiul biciclist al țării” a trecut pe lângă lăcașul de cult cu viteza cu care trec și promisiunile sale electorale: fără să oprească, fără să se reculeagă, oferind poporului o veritabilă „sfidare peste sfidare”. Se pare că pe actualii lideri îi interesează biserica exact cât îi interesează și prețul motorinei — adică doar ca element de decor în peisajul prin care trec în goană spre interesele lor.

Sfinții au pus interdicție la intrare: GPS-ul spiritual a cedat Se pare că am ajuns într-un punct atât de „înalt” al moralității politice, încât până și sfinții au început să verifice cazierele la intrare. Dacă președinții de după ’90, chiar și cei care se declarau liber-cugetători, mai aveau decența să se ducă la Sfânta Parascheva pentru a fi măcar fizic alături de popor, actualii guvernanți par să aibă un „interzis” divin. Sursele noastre ecleziastice sugerează că Sfânta Parascheva nu-i mai îngăduie pe acești lideri pentru că sunt pur și simplu prea „minciunoși” și lipsiți de iubire pentru poporul pe care îl păstoresc. Când nici măcar sfinții nu te mai primesc la raclă, e clar că ai dat greș ca „om de stat” și ai devenit, oficial, un „om de nimic”.

Ministerul de Externe al Corporațiilor și „Facultatea” de la Jilava În timp ce în vecinătatea noastră, polonezii și ungurii — popoare care par să fi citit manualul de utilizare al unei țări — au implementat strategii pentru a-și proteja bătrânii, copiii și persoanele singure de lăcomia furnizorilor de energie, liderii noștri par a fi cetățeni străini în propria țară. Avem miniștri care privesc cum se scumpește „pâinica cea de toate zilele” cu detașarea unor turiști aflați în vacanță prelungită, declarând cu o aroganță supremă că nu vor interveni pentru ieftinirea combustibililor.

Strategia lor națională este simplă: sărăcirea poporului în timp ce servesc pe tavă resursele țării către corporații și interese „alogene”. Totuși, parcursul lor profesional are o destinație finală previzibilă. Istoria recentă ne arată că drumul de la fotoliul de ministru la cel de la Jilava este mai scurt decât o pistă de biciclete. Se pare că majoritatea celor care au „chinuit țara” au trecut pe la pușcărie, iar viitorul le rezervă cu siguranță un procuror care să ia la bani mărunți toate faptele de vitejie comise împotriva propriului popor.

Concluzie: Singura speranță rămâne la „purtătorul de cruce” În acest peisaj dezolant, unde statul a devenit un agent de vânzări pentru interese străine, singura instituție care mai face ceva pentru copii și pentru cei sărmani rămâne Biserica. În timp ce elitele politice pedalează spre orizonturi globale, poporul rămâne să se încălzească la flacăra credinței, așteptând momentul când Dumnezeu își va lua mâna de pe acești conducători care au transformat România într-un experiment al foamei. Până atunci, nu ne rămâne decât să spunem lucrurilor pe nume și să nu mai tăcem în fața celor care ne-au vândut viitorul pentru un pumn de arginți și o plimbare cu bicicleta prin pădure.