În vasta grădină a justiției române, unde uneori florile dreptății sunt cam ofilite, a răsărit la un moment dat un specimen botanic de o raritate fascinantă: Magistratul de pe Bicicletă. Un personaj atât de plin de el, încât asfaltul se înclina de respect atunci când cauciucurile sale de 28 de inch atingeau drumul public. Vorbim, desigur, despre domnul Teodorniță, cunoscut admiratorilor drept Niță, un om care a reușit performanța de a transforma o banală ieșire la aer liber într-o epopee a absurdului juridic.
Totul a început cu un claxon. Într-o lume normală, un claxon este un semnal sonor. În lumea paralelă a lui Niță, a fost o declarație de război. Sensibilitatea sa de „zeu al legii” a fost atât de lezată de decibelii unui șofer din Constanța, încât prima reacție a fost una demnă de un cavaler al dreptății: a aruncat cu o sticlă de apă în parbriz. Probabil a fost un gest simbolic, o încercare de a boteza mașina păcătoasă care a îndrăznit să îi tulbure meditația pe două roți.
Dar spectacolul abia atunci începea. Dacă în benzinărie oamenii merg de obicei să alimenteze, domnul Niță a mers să alimenteze… un dosar penal de toată frumusețea. Cu o imaginație care ar face invidios orice scenarist de filme de acțiune de categoria B, magistratul a montat un scenariu în care șoferul ar fi încercat să-l calce. Un complot, un atentat, o tentativă de omor!
Problema mică, dar sâcâitoare, a fost realitatea. Camerele de supraveghere și experții – oameni plictisitori care cred în legile fizicii – au demonstrat un lucru hilar: mașina era oprită. Dar ce mai contează viteza de zero kilometri pe oră când tu, ca procuror, ai viteză maximă în a fabrica acuzații? Timp de opt ani de coșmar, sistemul a „tras de dosar”, încercând să transforme o mașină imobilă într-o armă letală, totul pentru a satisface egoul unui biciclist cu robă.
Cireașa de pe tortul acestui delir a fost prestația din instanță. Niță nu s-a mulțumit cu codul penal. Nu, el a adus în discuție motive religioase și tehnici de arte marțiale, probabil într-o încercare de a demonstra că este un fel de călugăr Shaolin al parchetului, capabil să vadă atacuri acolo unde există doar un motor oprit. Era, în mintea sa, o luptă între binele suprem (el) și răul suprem (oricine îi stătea în cale).
Dar, cum roata bicicletei se învârte, universul a decis să aplice o corecție karmică. Astăzi, marele scenarist de dosare, cel care se credea invulnerabil în spatele legitimației, a schimbat bicicleta pe ceva mai static: o celulă de arest, fiind el însuși vizat într-un dosar de corupție. Se pare că, în cele din urmă, „artele marțiale” ale mitei nu au fost la fel de eficiente ca cele folosite pentru a hărțui un biet șofer.
A fost nevoie de aproape un deceniu pentru ca acest turn de minciuni să se prăbușească. Opt ani de stres, bani pierduți și vieți irosite pentru un claxon și o sticlă de apă aruncată cu nervi. O victorie târzie, dar necesară, împotriva unui sistem care a permis unui astfel de personaj să se creadă stăpân peste destine.
Așa este domnule Grecu L.?
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
